Recunostinta mea pentru viata si lupta constanta impotriva CRPS

Buna tuturor, Astazi doresc sa impartasesc cu voi in continuare, un gand de recunostinta profunda pentru viata mea si determinarea mea de a lupta impotriva CRPS, boala care a luat atat de multe lucruri, si mi-a luat si normalitatea.
Am o recunostinta pentru fiecare zi in care ma uit la piciorul meu, care nu mai este ca inainte, dar totusi macar il mai am.
Zilnic, ma trezesc cu un sentiment profund de recunostinta pentru faptul ca inca mai exista speranta pentru mine.

Desi ma confrunt cu provocari zilnice si cu teama de agravarea starii mele, mai ales acum ca presiunea barometrica afecteaza foarte mult durerea si nivelul de energie, al persoanelor cu boli cronice, mai ales in randul pacientilor cu CRPS.
Acum cand presiunea barometrica mi-a provocat o explozie, deoarece schimbarea presiunii determina extinderea tesuturilor moi si a fluidelor din jurul articulatiilor, iritand nervii si provocand durere.
Ploaia, furtunile, vremea instabila sau o mica modificare a presiunii barometrice pot insemna o schimbare mare a nivelului de durere pentru persoanele care traiesc cu sindromul durerii regionale complexe CRPS.

CRPS poate afecta atat de mult viata unei persoane, iar eu am constientizat cat de important este sa pretuiesc fiecare parte a corpului meu sanatos.
In zilele trecute, nu prea am reusit sa ma ridic din pat, durerea s-a extins prima data in umarul stang, si dupa in celelalte membre ale corpului, ma ingrijoreaza putin umarul stang, pentru ca durerea este aproape la fel de intensa ca si in piciorul meu afectat de CRPS.
Piciorul afectat de boala in mare parte a timpului a devenit rece ca gheata, dar acum simt din nou acel foc, ma face sa ard de vie, ca si cum cineva ar fi turnat benzina peste mine, si mi-ar fi dat foc.

Exploziile acestea tipice afectiunii, pot dura ore, zile, saptamani sau chiar luni, si tot ce pot face eu acum, este sa fiu mai amabila cu mine si sa astept sa treaca, ca de obicei.
As vrea sa va impartasesc faptul ca in ciuda dificultatiilor, inca mai am puterea sa zambesc, mai ales ca am intalnit, o persoana speciala in viata mea, Betty, instructoare de fitness care m-a ajuta sa nu ma simt singura si sa continui sa lupt pentru a putea umbla, si alerga intr-o zi din nou.
Timpul petrecut cu Betty este cu adevarat special pentru mine, pentru ca ma face sa rad foarte mult, si sa ma distrez, ea ma accepta asa cum sunt si ma face sa ma simt mai normala.

Imi este dor uneori de tot, nici nu am apucat sa-mi iau ramas-bun de persoana cine eram inainte, de „prietenii” mei, care defapt niciodata nu erau prieteni, as fi avut nevoie de sprijin din partea lor in momentele mele cele mai grele dar din pacate au fugit.
Sustinerea din partea lui Betty, Andrei terapeutul meu, prietenii mei de la recuperare, persoanele din grupurile CRPS, de asemenea ma ajuta foarte mult psihic.
Prezenta lui Betty in viata mea ma motiveaza si ma ajuta enorm, sunt recunoscatoare sa am pe cineva in viata mea care ma intelege si ma sprijina neconditionat.

Betty este cu adevarat o persoana speciala in viata mea, si ma bucur ca sunt persoane care ma iubesc, si ma accepta asa cum sunt, voi lupta pentru viata mea, pentru normalitatea mea, si pentru a aduce constientizare despre aceasta boala nemiloasa.
In articolul anterior v-am povestit ca luna viitoare, am o mare oportunitate de a incerca alternativele de tratamente in Austria, care mi-au mai ramas, tot ce sper este ca o sa gasesc un tratament adecvat pentru mine.

Oricat de greu ar fi sunt o luptatoare CRPS, si voi lupta mereu sa imi recastig viata.