Calatoria mea CRPS

Calatoria mea
CRPS

Inca mai am speranta ca intr-o zi viata mea va incepe din nou

Pentru tratamentele ce imi vor reda normalitatea, am nevoie de donatia ta

Cont: RO73 BRDE 270S V243 1489 2700 – Nume titular: Farkas Monica – Moneda: RON – Telefon: 0755598637

POVESTEA MEA

Am fost activa, imi placea sa alerg, imi doream mereu sa incerc tot feluri de lucruri extreme, adoram adrenalina si eram plina de energie.
Mereu imi placea sa ies si sa fiu inconjurata de prieteni, sa ma distrez.

In ultimii ani mi-a fost enorm de greu sa merg din cauza durerii si tot ce imi placea a devenit trecut.
Sunt mult mai retrasa si tot ceea ce ma face acum fericita sunt doar zilele in care progresez si durerea ma lasa sa pot lucra intens la remisia mea.

Monica Farkas

SC Radu Belu Web Design SRL doneaza catre Monica Farkas 20% din costul unui site web realizat printr-un cupon cu textul „crps”.

www.radubeluwebdesign.ro

EU INAINTE DE CRPS
Am fost activa, imi placea sa alerg, imi doream mereu sa incerc tot feluri de lucruri extreme, adoram adrenalina si eram plina de energie.
Mereu imi placea sa ies si sa fiu inconjurata de prieteni, sa ma distrez.

PREGATITA DE VIATA
Aveam niste planuri marete, gandite pana in cel mai mic detaliu si multe visuri de indeplinit.
Am fost pregatita si nerabdatoare sa aflu ce am in fata si ce imi pregateste viitorul.

EU CU CRPS
In ultimii ani mi-a fost enorm de greu sa merg din cauza durerii si tot ce imi placea au devenit doar lucruri din trecut.
Am devenit mult mai retrasa si tot cea ce ma face acum fericita sunt doar zilele in care progresez si durerea ma lasa sa pot lucra intens la remisia mea.

VIATA MEA ESTE IN ASTEPTARE/OBIECTIVELE MELE
Inca mai am speranta ca intr-o zi viata mea va incepe din nou, ma lupt cu CRPS in fiecare zi ca un soldat.
Am vazut persoane din intreaga lume.
Ei au reusit sa iasa din flacari si imi doresc acelasi lucru si eu.
Sa nu mai traiesc intr-o durere constanta si sa imi reiau viata.

Buna, ma numesc Monica, ma bucur ca esti aici.
Am scris acest blog, desigur pentru constientizare si cu speranta de a gasi un tratament adecvat pentru remisia mea.
Vreau sa va informez despre o boala despre care nici macar multi doctori nu au auzit vreodata.

Sper sa citeasca si cei din comunitatea medicala.
Astazi am ales sa va impartasesc calatoria mea cu CRPS.
Nu imi este rusine sa va spun o poveste care sunt sigura ca o sa aduca lumina in comunitatea medicala si poate in felul acesta o sa pot ajuta si pe altii in viitor.

O sa vorbesc foarte deschis despre sindromul acesta care habar nu aveam ca intr-o zi, o sa imi schimbe viata in totalitate.
Dupa un accident in care mi-am accidentat glezna dreapta, durerea din cauza ranii a fost mult mai severa si de durata mai lunga decat ar fi trebuit in mod normal.

La scurt timp dupa accidentare am facut nenumarate analize, raze, RMN. Totul era „in regula”.
Dar eu mi-am dat seama ca ceva nu era in regula atunci cand pur si simplu purtarea pantofiilor sau orice material pe piele imi provocau dureri intense.

Am incercat sa imi stabilizez glezna cu o orteza si sa continui sa cred ca o sa imi treaca durerea cu trecerea timpului.
Doar ca eu nu stiam ca perioada acea era doar calmul dinaintea furtunii.
Simptomele acestui sindrom sinucigas s-au agravat treptat si mi-au schimbat viata in mai multe moduri decat as putea numara.

Calatoria mea cu CRPS, este una sfasietoare, dura, chiar infricosatoare.
A existat si o perioda foarte lunga, plina de disperare, o perioda pe care sigur nu sa pot uita vreodata.
O perioada in care doar ma intrebam cum voi parasi iadul asta.
Nu am simtit niciodata atat de multa durere, dar nimeni nu ma lua in serios, nici macar un doctor, nimeni.
Toti se indoiau ca ar exista chiar atat de multa suferinta cu exceptia unei singure persoane.

De asemenea au existat si perioade in care vedeam speranta si eram sigura ca Universul sigur ma va scoate din flacari, pentru ca prin asemenea dureri nu ar trebui sa treaca niciodata, nimeni din lumea asta si vroiam sa cred ca si eu merit ameliorarea durerii si calitatea vietii.

CRPS este pe scala durerii McGill pe varful scalei, facand-o cea mai dureroasa afectiune de durere cronica cunoscuta de stiinta medicala.
Este de departe de a fi usor sa traiesti cu conditia asta, dar sunt sigura ca Universul mi-a dat aceasta cruce pentru ca o pot duce!

Am credinta ca o sa reusesc cu pasi marunti sa traiesc din nou viata, fara durere si ca voi castiga acest razboi.
Acesta este motivul pentru care LUPT CU CRPS.