Donec efficitur, ligula ut lacinia
viverra, lorem lacus.

Multumire pentru Ingerii care fac parte din calatoria mea

In aceasta perioada de asteptare tensionata, simt cum timpul sta in loc pentru mine, iar totul in jurul meu pare se se desfasoare la un ritm extrem de lent in Germania.

Astept cu sufletul la gura sa fiu chemata de medici pentru a afla decizia luata in cadrul conferintei, in aceste momente dificile, singura persoana care ma ajuta sa-mi pot continua calatoria plina de durere este terapeuta mea magica.

Simt ca este mereu alaturi de mine si ca, la fiecare pas, cand simt ca sunt pe punctul de a ceda psihic, fizic dar si mental, ea ma indruma pe drumul cel bun, Universul a stiut ca am nevoie de ea in aceasta calatorie dar si in perioada aceasta dificila pentru mine.

Terapeuta mea magica a devenit un far de lumina in intunericul incertitudinii si al suferintei mele prin prezentei sale, ma simt inteleasa si sustinuta in lupta mea impotriva CRPS si a incertitudinii.

Ea ma invata gasesc puterea si curajul pentru a merge mai departe, chiar si atunci cand totul pare sa stea pe loc, in aceasta calatorie plina de provocari si dureri intense, terapeuta mea devine un ghid de incredere, o prietena, mentor precum era si ingerul meu terapeut Andrei acasa in Romania.

Dar aici o am pe terapeuta mea magica, cine ma incurajeaza sa explorez adancurile sufletului meu si sa descopar resursele ascunse pe care le am, prin prezenta sa calma si intelegatoare, reusesc sa gasesc echilibrul si linistea interioara de care am atat de multa nevoie in momentele aceste dificile.

La fiecare ocazie de terapie, simt cum imi recastig puterea interioara si cum reusesc sa fac putin progres cu ea, sa ma eliberez de povara suferintei si anxietatii in compania ei.

Terapeuta mea magica ma invata sa accept CRPS ca si parte din mine, ea ma incurajeaza, ma motiveaza, in aceasta lupta am parte de sprijin neconditionat, in aceasta calatorie cu CRPS terapeuta mea magica devine o prezenta divina, un inger care ma indruma si ma sustine in fiecare pas al drumului meu.

Cu ea alaturi, simt ca pot gasi lumina si speranta chiar si in cele mai intunecate momente, cu toate ca am o ergoterapeuta magica, are un rol esential si kinetoterapia in lupta cu CRPS.

In absenta lui Andrei simt un dor si un gol profund, in lipsa lui, imi amintesc cu nostalgie de momentele frumoase petrecute impreuna si de sprijinul neconditionat pe care mi l-a oferit.

Dorul de el imi aduce aminte de puterea pe care o aducea in viata mea, in prezent, ma confrunt cu o realitate cruda si dureroasa, Kinetoterapeuta mea de aici din Germania nu reuseste sa se ridice la inaltime lui Andrei, lipsa de profesionalism si de intelegere a spasticitatii mele din partea acesteia imi aduce frustrare si dezamagire.

Este greu sa ma simt neinteleasa si neajutata in momentele in care as avea nevoie de suport si indrumare in kinetoterapie.

Kinetoterapeuta actuala se dovedeste a fi un obstacol in calea progresului meu in recuperare, incapacitatea ei de a gestiona eficient spasticitatea si CRPS imi creeaza un sentiment de stagnare si frustrare.

Sunt constienta de importanta kinetoterapiei corecte si adaptate nevoilor mele in procesul de recuperare, iar lipsa acestora din cauza incompetentei kinetoterapeutei actuale reprezinta un impediment major in calea recuperarii mele.

Privind in jur si observand pe cei din jurul meu care isi duc viata fara aceste obstacole si dificultati, dorinta de a reveni la vechiul eu, la viata de dinainte de CRPS, devine tot mai puternica si mai presanta.

Nostalgia pentru vremurile in care eram fara durere, spasticitate si limitari fizice, imi aminteste de schimbarile pe care le-am trait de-a lungul acestei calatorii plina de suferinta.

In ciuda tuturor obstacolelor pastrez in sufletul meu, speranta si determinare, chiar daca drumul catre remisie pare ingreunat si presarat cu piedici, ma voi stradui sa imi recastig increderea in procesul de recuperare.

Chiar daca in acest moment simt ca stau pe loc, sunt determinata sa nu renunt niciodata, in fiecare rand pe care il scriu vreau sa multumesc ingerilor mei, fara ei nu as putea sa lupt cu atata determinare, nu lupt singura ci alaturi de ei, terapeutii mei trimisi de Univers.

Ergoterapeuta mea magica Fr. Deck si nu in ultimul rand Andrei kinetoterapeutul meu, ei sunt ingerii care imi sunt alaturi mereu, efortul meu zilnic nu este doar pentru mine ci este dedicat si lor, si intregului drum parcurs impreuna spre remisie.

Nu este doar o lupta ci este si un juramant, intr-o zi o sa merg, o sa alerg, o sa zbor, si ei doar o sa ma priveasca cu cea mai mare mandrie din lume, pentru ca am reusit, am obtinut victoria.

Dar acest vis este inca atat de indepartat si cu siguranta vom mai avea multe obstacole, provocari, si incercari esuate, dar sper ca vor fi progrese notabile, dar voi castiga, pentru ca ma voi renaste din proprima mea cenusa ca si pasarea Phoenix.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *