Confruntari cu medicii

Am mers la doctori, in cautarea unui raspuns la problema mea, dar nu am gasit intelegere, durerea mea a fost invalidata.
Au respins durerea mea ca pe o exagerare si au ignorat toate simptomele mele deja extrem de vizibile: edemul, sensibilitate crescuta a pielii, si roseata, niciun medic nu parea sa ma ia serios.
In loc sa ma asculte si sa ma trateze cu empatie, am fost intampinata cu rautate si indoiala mereu, m-au facut sa simt ca nu mai pot avea incredere in medici niciodata.

Fiecare pas faut era ca o injunghiere cu mii de cutite, si nimeni nu parea sa inteleaga cat de greu imi era in iadul acesta pamantesc.
Cred ca oricine in situatia mea are dreptul sa fie enorm de suparat, frustrat pe specialistii din domeniul sanatatii din tara.
In timpul acelei perioade intunecate, nu puteam sa inteleg ce mi se intampla si nimeni nu parea sa poata sa ma inteleaga.
In fiecare noapte, ma trezeam plangand si urland de dureri.
Ma simteam neascultata si neajutata, iar disperarea ma cuprindea.

Incercam sa-mi sufoc strigatele cu o perna, pentru a nu fi auzita, stiam ca parintii mei credeau in cuvintele medicilor si nu in mine.
In acea perioada, nu aveam niciun tratament si treceam prin focul iadului fara sprijin.
Pe langa durerea fizica si emotionala, am simtit si impactul asupra vietii sociale, prietenii mei nu au inteles de ce o accidentare atat de veche nu s-a vindecat.
De ce nu pot participa la activitatile obisnuite, sau de ce nu pot merge fara dificultate.

La fel cum medicilor li se parea ca exagerez, si prietenii mei m-au lasat, incapabili sa inteleaga cat de mult ma luptam sa ma vindec dar pur si simplu nu stiam cum trebuie sa te ridici cand nimeni nu vrea sa te ajute.
Aveam o frica cumplita de durere si refuzam chiar si sa ma ridic din pat, a fost atat de dezamagitor sa fiu judecata in loc sa mi se acorde sprijinul necesar.
Cu toate acestea dupa trei luni, am gasit din nou un medic, care parea sa-mi inteleaga suferinta.
A inceput sa-si administreze injectii cu corticosteroizi in glezna si m-a trimis la un nou centru de recuperare.

La centrul de recuperare, am gasit caldura si susținerea, de care aveam nevoie, In special, l-am intalnit pe Andrei kinetoterapeutul meu, care era foarte hotarat sa ma ajute in recuperare.
Am inceput sedintele de kinetoterapie zilnic sub supravegherea lui Andrei, cine ma motiva, si imi era alaturi mai mult ca oricine.
Ma simteam in sfarsit sustinuta de catre el si echipa de la centrul de recuperare.
Medicul meu continua sa imi repete ca rezultatele RMN-ului arata bine, si nu pare nimic grav.

Aceasta repetitie m-a facut sa ma simt neauzita, nu am simtit ca medicul meu intelegea cu adevarat intensitatea si impactul durerii mele.
Durerea de arsura si de injunghiere este extrem de puternica, ma impiedica sa duc o viata normala, ma insoteste in fiecare zi.
Are un impact negativ major asupra calitatii vietii mele, facandu-mi viata un iad.
In aceasta lupta, Andrei, terapeutul meu, a fost singura persoana care mi-a oferit sprijin si intelegere.
El nu a fost doar kinetoterapeutul meu, ci si un prieten devotat si un adevarat inger in viata mea.

Rezultatele RMN-ului,razelor,și analizelor nu au indicat o cauza evidenta a durerii.
Durerea pe care am simtit-o este practic inexprimabila, presiunea durerii continua sa-mi umbreasca viata.
Cu toate ca mi-au fost administrate injectii pentru a ameliora durerea, am simtit ca acest tratament nu functioneaza si nu a abordat corespunzator cauza reala a durerii mele.
Am intampinat o serie de momente frustrante, unul dintre momentele cele mai dificile în aceasta calatorie a fost atunci can medicul meu ortoped, la care m-am adresat in repetate randuri pentru injectii.

Mi-a spus ca durerea de la glezna este un mister total.
Dupa o scurta perioadande timp, acest medic mi-a spus ca durerea pe care o simt nu este reala, exista doar in capul meu, si a facut chiar un semn pentru a sublinia această perceptie.
Nu m-am simtit niciodata atat de scufundata de disperare, pierduta si confuza, am fost distrusa si emotional.
Simteam ca si cum si el, și ceilalti medici nu vroiau ca durerea mea sa fie auzita.

’Dragi specialisti’
Doresc sa va adresez cateva ganduri referitoare la experienta mea cu invalidarea durerii mele de catre voi.
In ciuda faptului ca rezultatele analizelor și investigatiilor aratau bine.
Pentru mine, aceasta invalidare a constituit un abuz emotional major, si vreau sa evidentiez impactul sau asupra mea.
In loc sa cautati cauza durerii mele, ati spus ca aceasta nu exista.
Imi doresc sa ma ascultati macar acum pentru prima data.

Daca ati fi facut-o atunci poate ca nu ar fi fost nevoie sa suport atatea chinuri, poate ca n-ar fi fost nevoie sa fiu in starea in care aproape ca imi pierdusem piciorul, si in continuare sa lupt ca sa il am.
Sper ca iti amintesti de mine, sper sa va amintiti de mine toti, doar pentru ca durerea cuiva nu are o explicatie usoara nu inseamna ca nu exista.
Am fost coplesita de durerile intense si cu toate acestea, am simtit ca nu v-a pasat cu adevarat, durerea mea era atat de intensa incat abia ma puteam misca.
Mi s-a cerut sa accept ca totul arata bine pe RMN si raze, si ca durerea mea nu are o baza fizica reala.

Acest lucru m-a facut sa ma simt neputincioasa si frustrata in timp ce luptam cu durerile mele zilnice.
Nu doar familia pana si eu am inceput sa cred ca aveti dreptate, si m-ati facut sa imi pun la indoiala propria mea sanatate mentala.
Am fost distrusa si emotional timp de o luna, in care ma tot intrebam daca sunt cu adevarat nebuna sau nu.
Nu mai experimentasem niciodata o asemenea intensitate a durerii si era coplesitor, am inceput sa refuz chiar si sa ma ridic din pat.
Nu am mai vrut sa merg, nu am mai vrut sa simt aceea durere in care nimeni nu credea.

A fost o luna de intuneric si disperare, plina de suferinta, durerea, si ignoranta voastra m-a facut sa-mi doresc sa nu mai traiesc.
In cele din urma, mi-am dat seama ca nu eram nebuna, voi m-ati facut sa cred asta.
Durerea mea este reala, prea reala.
Intelepciunea si empatia voastra ar fi putut face o diferenta majora in viata mea.
Ar fi fost mai benefic pentru mine si pentru sanatatea mea daca v-ati fi recunoscut limitele si lipsa de cunostinte in ceea ce priveste cauza durerii mele.
As fi apreciat daca m-ati fi indrumat catre un specialist care ar fi putut investiga si intelege mai bine situatia.

Sper doar ca aceasta poveste va aduce lumina si constientizarea necesare pentru a evita in viitor, ca altii sa treaca prin tot ce am trecut eu, telul meu principal este sa aduc constientizare.
Imi frange inima sa stiu ca cineva acolo in lume trece prin asemenea dureri ca mine.
Nimeni nu merita sa treaca prin asemenea dureri vreodata, si mai ales fara ajutor si sprijin medical.
Va rog sa aveti in vedere povestea mea ca o invatatura in sistemul medical, un diagnostic pus devreme si empatia din partea voastra dragi profesionisti poate fi crucial, in viitor in viata cuiva.

Viata mea nu va mai fi niciodata la fel, dar voi lupta mereu pentru a aduce constientizare.
Am incredere ca putem schimba viata cuiva impartasind calatoria durerii mele.